În practica de peste 13 ani cazuistica psihosomatică a fost preponderenta. Mai precis, este vorba despre situații în care anumite simptome fizice devin limbajul prin care corpul ne vorbește. Altfel spus, durerea emoțională „mută” (reprimată), nespusă sau neauzită, se manifestă sub forma unor simptome corporale (somatice).Termenul psihosomatică provine din limba greacă, și este compus din două cuvinte: psyche care inseamnă suflet și soma care inseamnă corp.
Așadar, strigătul neexprimat, „mut” al suferinței psihice, devenit în timp un simptom fizic, odată văzut, pus în cuvinte, ascultat și conținut în spațiul de siguranță al cabinetului, se poate vindeca în timp printr-un demers psihoterapeutic.
Pentru a înțelege mai bine, am să îți explic cum sufletul ne vorbește prin intermediul corpului ori de câte ori ne facem că nu îi auzim strigătul. Astfel apar somatizările, acele afecțiuni cu care ne confruntăm pe parcursul vieții și care au, de cele mai multe ori, cauze psiho-emoționale.
În prezent, există protocoale terapeutice medicale care recomandă, pentru anumite afecțiuni fizice, intervenția psihoterapeutică. În acest context, o parte dintre colegii medici care adoptă în practica lor o abordare psihosomatică, direcționează către psihoterapie tot mai mulți pacienți ale căror simptome au o cauză psiho-emoțională, cum ar fi:
• astmul bronșic (însoțit de senzația că nu mai ai aer, că ți se taie respirația),
• dificultățile la înghițire (ce sau cine-mi stă în gât/persoana pe care nu mai pot să o înghit?), tinitusul (când fac pe surdul, pe cine/ce nu mai vreau să aud?),
• alergiile, intoleranțele alimentare (la cine/la ce ești alergic?),
• dermatita atopică, dermatita seboreică (când nu mă simt confortabil în propria-mi piele),
• gastrita (ce-mi este greu de digerat, ce-mi cade greu la stomac?),
• constipația,(la ce îmi e greu să renunț, la cine/ce nu pot da drumul?),
• colica biliară (furie reprimată îndelung si manifestată brusc ca o descărcare intensă în corpul fizic),
• bruxismul (agresivitate reprimată).

Un pas important în aceasta abordare psihoterapeutică este acela de a descoperi emoția-sursă din spatele afecțiunii cu care te confrunți. Pentru a ajunge aici, un prim pas spre vindecare este să soliciți ajutor specializat după ce ai conștientizat că ai nevoie de el. După conștientizare, urmează în psihoterapie deschiderea „urechii interioare” pentru a-ți putea auzi corpul atunci când îți vorbește. Aceasta îți va permite să îți schimbi dioptriile interioare, astfel încât să poți privi realitatea printr-o lentila sănătoasă, nu prin cea „zgâriată” de experiențele dureroase nevindecate care distorsionează.

 Pe lângă aceste multiple somatizări, oamenii se adresează frecvent psihoterapeutului și pentru a înțelege acele dinamici relaționale disfuncționale, uneori toxice, fie în familia de origine, fie în relația de cuplu, cât și atunci când nu mai pot depăși, de unii singuri, diferitele tipuri de blocaje sau momentele de impas existențial cu care se confruntă.
De asemenea, oamenii pot căuta soluții pentru relații dificile, uneori conflictuale, cu părinții, cu partenerul de cuplu sau șeful, pentru situații în care se confruntă cu violență emoțională, fizică, financiară, pentru relații de cuplu aflate în criză (separări, divorțuri), pierderi multiple, și dolii neelaborate, precum și atunci când se confruntă de exemplu cu sindromul impostorului, al (hiper)criticului interior, cu comportamente de tip people pleasing, sau cu dependențe, pentru probleme legate de lupta cu kilogramele în exces (supraponderalitate, obezitate și cazuri extreme precum complexul bulimie-anorexie).

Aceștia se pot adresa pentru simptome de tipul atacurilor de panică, burnout profesional, burnout parental, burnout emoțional, tulburări de somn, scăderea capacității de concentrare, scăderea capacității de memorare (brain fog), fobii de zbor, de înălțime, de animale sau de insecte.
Totodată, oamenii pot căuta ajutor pentru alte tipuri de dependențe mascate în care „substanța” are rol de anestezic emoțional: mâncatul emoțional, compulsiv (binge eating), alcoolul, videogaming-ul, jocurile de noroc, scrolling-ul (pe mobil, laptop sau TV), workaholism-ul, shopping-ul compulsiv.